Iris - cultura iris, poze iris, informatii despre iris

Iris

1.Informatii generale

Speciile genului Iris, în număr de circa 150, sunt originare din Europa,  Asia,  Africa şi America de Nord. Au în pămînt un rizom sau un bulb din care pornesc frunzele enziforme, precum şi tijele florale terminate cu una pînă la 6-7 flori, viu, variat colorate şi plăcut mirositoare. Florile au periantul un perigon, format din 3 foliole petaloide, orientate în sus sau recurbate spre centrul florii, formând un fel de boltă, iar celelalte 3 situate mai la exterior, sunt răsfrânte în afară. Stânjeneii sunt decorativi atât prin flori cît şi prin coloritul şi forma frunzelor.

 2.Specii si soiuri

După felul organului subteran, speciile de Iris pot fi cu rizomi şi cu bulbi. Speciile cu rizomi sunt cele mai numeroase şi mai frecvent întâlnite. Dintre acestea fac parte următoarele :
Iris germanica L. — Irisul de grădină —. Este originară din Europa. Se caracterizează printr-un rizom cărnos, destul de viguros. Frunzele enziforme sunt puţin arcuite. Tija florală înaltă de 50-60 cm se ridică puţin deasupra frunzelor şi se termină cu 4-5 flori dispuse în racem. Florile sunt puţin mirositoare şi au foliolele petaloide exterioare de culoare violet închis, fiind răsfirate în afară şi prevăzute pe linia mediană cu nişte perişori galbeni strălucitori. Cele interioare sunt de o nuanţă mai deschisă, înfloreşte în luna aprilie-mai. Specia prezintă şi o varietate cu flori albe, I.g. alba, precum şi numeroase soiuri diferite prin talia şi coloritul lor.
Iris florentina L. Se caracterizează prin flori plăcut mirositoare, cu foliolele petaloide externe de un albastru-pal iar cele interne albe şi cu marginea uşor ondulată.
Iris sambucina L. Este originar din Europa Centrală. Are flori galbene, prevăzute cu un desen de culoare violetă sau purpurie.
Iris pumila Z. Are aceeaşi origine ca şi specia precedentă. Este un stânjenel pitic de 10-15 cm înălţime, cu o singură floare în vârful tijei, de culoare albastră de diferite nuanţe sau galbenă. Înfloreşte foarte de timpuriu, în luna aprilie-mai.     Este foarte apreciat pentru borduri, stâncării şi pete de culori pe peluze. Are şi o varietate cu înflorire remontantă, ce înfloreşte primăvara şi toamna.
Iris Kaempferi Sieb — irisul japonez. Se caracterizează printr-o talie care poate atinge 100 cm înălţime. Florile sunt curioase prin foliolele exterioare ale periantului, care sunt mari, aproape orizontale, unicolore, iar cele interne sunt mult mai mici şi mai cărnoase, având o poziţie mai mult sau mai puţin verticală.    În cultură s-au obţinut varietăţi cu flori involte, la care stigmatul şi staminele sunt petaloide, în formă de creastă, precum şi varietăţi cu foliolele interne mari, orientate în aceeaşi direcţie cu cele externe. Florile pot fi şi panaşate. Este cea mai sensibilă la temperaturile scăzute. Iubeşte mult apa şi înfloreşte târziu în iunie-iulie.
Dintre speciile cu bulbi se pot cita următoarele :
Iris xiphioides originar din Pirinei. Are un bulb mare, tunicat, frunzele liniare, glauce şi uşor caniculate. Florile, câte 2-3 în vârful tijelor sunt diferit colorate în purpuriu, albastru închis şi liliachiu.
Iris xiphium, originar din Spania şi sudul Africii. Are frunzele asemănătoare cu cele de la specia precedentă. Florile plăcut mirositoare, diferit colorate, sunt prevăzute la bază cu o pată galbenă. Înfloreşte în luna mai-iunie.

 3.Cultura

Stanjeneii cu rizomi se înmulţesc prin diviziunea acestora toamna, după ingălbenirea frunzelor sau primăvara înainte de a începe vegetaţia. Plantatul fragmentelor de rizomi se face în rânduri la distanţa de 35-40 cm şi la 15-20 cm pe rând. Adâncimea de plantare nu trebuie să fie mai mare de 6-8 cm.
Stanjeneii cu bulbi se înmulţesc prin despărţirea bulbilor şi prin bulbili, plantaţi toamna, în rânduri distanţate la 15-20 cm, la 8-10 cm pe rând şi la adâncimea de 10-12 cm. După plantare, in regiunile cu ierni grele pretind o uşoară protejare.
Ca lucrări de îngrijire aplicate stânjeneilor se recomandă udatul în zilele prea secetoase, acoperirea cu pământ a rizomilor care au tendinţa de a ieşi afară din sol şi protejarea peste iarnă a speciilor şi a soiurilor puţin rezistente la temperaturi scăzute.
Înmulţirea prin seminţe este rar aplicată.
Cultura forţată. Câteva soiuri din grupa irişilor cu bulbi se pretează şi la cultura forţată care are loc la temperatura de 15 °C. După 5-6 săptămâni se obţin plante înflorite.

 4.Solurile

Stânjeneii cu rizomi se dezvoltă frumos pe solurile fertile, reavene, expuse la soare şi bine lucrate. Iris germanica şi I. pumila cresc pe soluri aride.
Stânjeneii cu bulbi cer un sol afânat, sănătos, nisipos, cu excepţia lui 1. xiphioides care cere un sol mai greu.

 5. Întrebuinţări

Stânjeneii reprezintă un bun material pentru borduri în lungul aleelor şi în jurul masivelor arbustive sau în grupuri pe peluze.
I. germanica si pumila sunt folosite pentru plantarea taluzurilor şi a terenurilor aride. Ca flori tăiate sunt mai rar folosite deoarece se trec repede.
Cuvinte cheie: informatii despre iris, totul despre iris, plantare iris, ingrijire iris, specii iris, soiuri iris, cultura iris, intrebuintari iris, poze iris